Cadou

Cadou - DocBook

Cu toții știm cât de plăcut este sentimentul care apare în momentul în care primim cadouri. Ei, bine, eu am avut acest sentiment ieri, când o persoană foarte, foarte dragă mi-a oferit un cadou special. De ce spun special? Pentru că este personalizat într-un mod foarte sugestiv. Aș putea spune despre acest dar că mă reprezintă, având în vedere că se leagă foarte mult de una dintre pasiunile mele, și anume, capoeira.  Continuarea

Anunțuri

” Sunt aiurită şi se ia! „

Ok. Azi vă povestesc puţin despre ce am mai citit.

După jurnalul de călătorie al Roxanei Valea, m-am gândit să trec la ceva amuzant şi am ales romanul ” Sunt aiurită şi se ia! „. Am primit cartea de la un prieten foarte bun, care a ţinut să-mi spună, mai pe ocolite, mai direct, că titlul mi se cam potriveşte. Bine…poate are dreptate, poate nu. 😀

Sunt aiurita si se ia!

Continuarea

„ Prin praf și vise ”

Bun…de multă vreme nu v-am mai spus ce am mai citit. 🙂 A fost o perioadă foarte încărcată pentru mine și încă nu s-a încheiat, însă nu am putut rezista tentației de a citi ultimele 20 de pagini din romanul extraordinar pe care mi l-a împrumutat, înainte să înceapă tezele, o prietenă foarte dragă. 🙂

Prin praf si vise Continuarea

Lectură (V)

Ai carte, ai parte

Așa cum vă spuneam într-o postare anterioară, vă mai spun și acum: Mihail Drumeș scrie extraordinar de frumos. Bine, mă puteți contrazice dacă vreți, însă pentru sufletul meu, romanele sale sunt numai bune. 🙂 Continuarea

Lectură (IV)

Mai nou, am început să îi citesc romanele lui Mihail Drumeș. Cum am ajuns tocmai la acest scriitor, e simplu. Am tot auzit persoane vorbind, cu multă plăcere și multă căldură în glas despre una dintre cele mai bune cărți ale acestuia, și anume: „Elevul Dima dintr-a șaptea”. Trebuie să recunosc că nu acesta a fost singurul motiv pentru care am ales să citesc cartea. M-au convins citatele pe care le-am tot citit pe Tumblr, citate din carte. Este un blog pe care îl urmăresc de ceva vreme, unde un tip ( parcă ) scrie diferite citate din…diferite cărți. Erau niște vorbe foarte bine alese și, de aceea, m-am hotărât să iau cartea în brațe și să nu îi mai dau drumul până nu aflu de ce oamenii tot vorbesc despre ea.

Continuarea